Radio
Semiton

Despre Alexandru Jula

Alexandru Jula s-a născut la 24 iulie 1934, la Șimleu Silvaniei, în județul Sălaj. În 1954 a intrat în colectivul Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați, la secția de estradă, iar de aici a început legătura sa de o viață cu scena gălățeană.

În anii 1960, numele lui începe să fie auzit tot mai des la radio și văzut la televiziune. A colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase” din București și cu Teatrul „Fantasio” din Constanța.

Stilul său direct, cald și elegant l-a făcut ușor de recunoscut. A continuat să cânte și să apară în spectacole până la vârste înaintate.

Alexandru Jula s-a stins din viață la 3 iunie 2018, la Galați, lăsând în urmă o carieră remarcabilă și o parte importantă din istoria muzicii ușoare românești.

Despre Dan Spătaru

Dan George Spătaru s-a născut la 2 octombrie 1939, în localitatea Aliman, județul Constanța. În tinerețe a urmat Institutul de Educație Fizică și Sport și a jucat fotbal ca mijlocaș la Știința București.

Pasiunea pentru muzică s-a dovedit însă mai puternică. Începând din 1962 cânta la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din București, iar în 1964 a debutat într-un spectacol televizat alături de Pompilia Stoian.

Un moment important a fost întâlnirea cu compozitoarea Camelia Dăscălescu, care i-a încredințat melodii precum „Amintiri, amintiri” și „Nu-ți fie teamă de un sărut”. Acestea au devenit rapid șlagăre și au deschis drumul unei cariere impresionante.

Dan Spătaru a devenit unul dintre cei mai populari interpreți ai muzicii ușoare românești. Vocea sa caldă, timbrul ușor de recunoscut și naturalețea scenică l-au apropiat de public într-un mod rar.

În repertoriul său au intrat cântece care au rămas până astăzi repere: „Drumurile noastre”, „Țărăncuță, țărăncuță”, „Te așteaptă un om”, „Tu, eu și-o umbrelă”, „Măicuța mea” și multe altele.

Artistul s-a stins din viață la 8 septembrie 2004, la București. Muzica lui continuă însă să fie ascultată, iar numele său rămâne legat definitiv de epoca de aur a șlagărului românesc.

Despre Angela Similea

Angela Ioana Similea s-a născut la 9 iulie 1946, în comuna 1 Decembrie, județul Ilfov. A fost atrasă de muzică încă din copilărie, iar întâlnirea cu universul artistic al Mariei Tănase i-a influențat decisiv drumul.

Profesorul ei de muzică, Marin Teofil, a observat talentul tinerei și a îndrumat-o către compozitorul George Grigoriu. La recomandarea acestuia, Angela Similea a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, studiind canto cu profesoara Florica Orăscu, avându-l corepetitor pe Marius Țeicu.

A început să cânte în 1965, afirmându-se în concursuri pentru artiști amatori. Marele salt avea să vină în 1970, când a obținut premiul al II-lea și Cerbul de Argint la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”.

De-a lungul unei cariere de peste patru decenii, Angela Similea a lucrat cu unii dintre cei mai importanți compozitori români: George Grigoriu, Temistocle Popa, Marius Țeicu, Ion Cristinoiu, Adrian Enescu, Jolt Kerestely, Dan Iagnov, Florin Bogardo și Marcel Dragomir.

A lansat peste 500 de melodii, multe devenite șlagăre. „Să mori de dragoste rănită” a primit în anul 2000 titlul de „Melodia Secolului XX”, acordat de TVR.

Eleganța scenică, timbrul cald și felul în care a transformat fiecare cântec într-o poveste au făcut din Angela Similea una dintre vocile emblematice ale muzicii ușoare românești.

Despre Mirabela Dauer

Mirabela Dauer s-a născut la 9 iulie 1947, la București. A început să cânte în 1963, alături de formația Roșu și Negru, iar câțiva ani mai târziu a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, la clasa profesoarei Florica Orăscu.

În perioada de formare a lucrat cu muzicieni care aveau să devină nume importante ale scenei românești, iar începutul carierei sale profesioniste a adus rapid apariții la televiziune și pe marile scene ale muzicii ușoare.

Debutul oficial la Televiziunea Română a avut loc în 1970, cu melodia „De când te-am întâlnit”, compusă de Marius Țeicu. În același an a obținut un premiu la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia, iar în anii următori avea să devină o prezență constantă a festivalurilor și concursurilor.

De-a lungul carierei, Mirabela Dauer a colaborat cu numeroși compozitori de referință: Ion Cristinoiu, Marius Țeicu, Cornel Fugaru, Temistocle Popa, Ionel Tudor, Vasile V. Vasilache, Marian Nistor și mulți alții.

„Taina nopții”, „Te-aștept să vii”, „Frunza mea albastră”, „Mulțumesc, iubită mamă” sau „De ce nu-mi spui că mă iubești?” sunt doar câteva dintre cântecele care au devenit parte din memoria afectivă a publicului românesc.

Vocea sa, caldă și luminoasă, felul direct de a transmite emoția și naturalețea scenică au făcut ca Mirabela Dauer să rămână una dintre figurile emblematice ale muzicii ușoare românești.

Despre Gabriel Dorobanțu

Gabriel Dorobanțu s-a născut la 3 ianuarie 1953, la București. Înainte de afirmarea scenică a urmat o școală postliceală de proiectanți și a lucrat o perioadă în acest domeniu, dar pasiunea pentru muzică a rămas direcția care avea să-i definească viața.

Și-a aprofundat pregătirea muzicală la Școala Populară de Artă din București, secția canto, la clasa profesoarei Florica Orăscu. În anii de formare și-a perfecționat tehnica vocală și expresivitatea, pregătindu-se pentru repertoriul de muzică ușoară.

Primele rezultate importante au venit la începutul anilor ’80: Premiul al III-lea la concursul „București ’80”, apoi Trofeul „Mărțișor” la Dorohoi, în 1981.

Debutul oficial în muzica ușoară a avut loc în 1983, la Festivalul de la Mamaia, unde a obținut o mențiune la secțiunea interpretare cu melodia „Ochii tăi”, compusă de Vasile Veselovschi pe versurile lui Mihai Maximilian.

Trei ani mai târziu avea să apară cântecul care i-a devenit carte de vizită: „Hai, vino iar în gara noastră mică”, compus de Dumitru Lupu pe versurile lui Florin Pretorian. Piesa a fost auzită pentru prima dată la Radio România, în emisiunea „Orele Serii”, și a rămas unul dintre cele mai cunoscute șlagăre ale muzicii ușoare românești.

Gabriel Dorobanțu a continuat să înregistreze sute de piese și să lanseze albume, păstrând un stil romantic, melodic și recognoscibil, apreciat de publicul fidel al genului.

Despre Stela Enache

Stela Enache, pe numele complet Steriana Aurelia Bogardo, s-a născut la 24 ianuarie 1950, la Reșița. A început de foarte mică să studieze artele: balet de la trei ani, apoi pianul de la șase ani.

Între 1964 și 1967 a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Reșița, secția canto, iar între 1967 și 1972 a studiat la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

În 1971 a participat la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, unde a obținut Premiul al II-lea la interpretare. Tot atunci l-a cunoscut pe compozitorul Florin Bogardo, cel care avea să-i devină soț și principal colaborator artistic.

Parteneriatul artistic dintre Stela Enache și Florin Bogardo este unul dintre cele mai importante din muzica ușoară românească. Bogardo a compus pentru ea zeci de melodii, iar vocea Stelei Enache a dat acestor piese o sensibilitate și o eleganță aparte.

Printre cele mai cunoscute titluri se numără „Apari iubire”, „Balada pescărușilor albaștri”, „Ca un tren ne pare viața”, „Dăruiește-mi acest ceas de iubire”, „N-ai să mă poți uita” și, desigur, „Ani de liceu”.

Muzica lor a ajuns și pe coloanele sonore ale filmelor românești, inclusiv în seria „Liceenilor”, devenind parte din universul afectiv al mai multor generații.

Despre Daniel Neruț

Pentru Daniel Neruț, muzica a fost mai întâi o pasiune personală, apoi a devenit și o formă de exprimare. De-a lungul timpului a înregistrat piese și a colaborat cu oameni din lumea muzicii, alegând cântece melodice, cu linie clară și emoție.

Între înregistrările care au ajuns în spațiul public se află „Bona sera”, publicată online în 2017, cu muzica semnată de Aleksandr Marcinkevich și textul de Carmen Aldea Vlad, precum și „Tu sei la mia donna”.

Înregistrările sale personale fac parte astăzi și din biblioteca Radio Semiton, alături de artiștii și vocile care au inspirat însăși ideea postului.

Radio Semiton s-a născut dintr-o nevoie foarte simplă: aceea de a asculta, oriunde și oricând, muzica pe care o iubește. Dintr-un proiect personal, construit pas cu pas, radioul a crescut într-un spațiu dedicat muzicii românești, șlagărelor, muzicii populare și cântecelor internaționale care au trecut proba timpului.

Pentru Daniel Neruț, Radio Semiton nu înseamnă doar tehnică și playlisturi. Înseamnă redescoperirea artiștilor valoroși, păstrarea vocilor de odinioară și bucuria de a le pune din nou în lumină.

Despre CORNEL CONSTANTINIU

Cornel Constantiniu este una dintre vocile elegante ale muzicii ușoare românești, un interpret cu timbru cald și un stil atent la nuanță, text și expresivitate.

Născut la 6 aprilie 1945, în București, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Actorie. În 1970 a câștigat concursul de televiziune „Steaua fără nume”, iar în același an a obținut Premiul I de interpretare la Festivalul de la Mamaia.

În 1971 a primit Marele Premiu de interpretare la Mamaia, confirmându-și locul printre vocile importante ale generației sale. Repertoriul său a rămas asociat cu eleganța șlagărului românesc clasic.

O voce elegantă a unei generații care a dat muzicii ușoare românești cântece de neuitat.